"Banii sunt doar cochilii de scoici, sau discuri de metal, sau bucati de hartie; exista comori in inima si in suflet pe care banii nu le pot cumpara, dar majoritatea oamenilor, cand sunt faliti, nu sunt in stare sa se bazeze pe acest adevar pentru a se remonta. Cand cineva este lipsit de bani si adapost, incapabil sa obtina vreo slujba, ceva se intampla in sufletul lui si umerii i se lasa, palaria i se turteste, nu mai merge si nu mai priveste ca un om normal. Nu se poate sustrage unui sentiment de inferioritate in fata celor cu slujbe stabile, chiar daca stie ca el este superior in caracter, inteligenta sau capacitate.
Ceilalti oameni - chiar prieteni ai sai - se simt, pe de alta parte, superiori fata de el, si il privesc, poate inconstient, ca pe un caz nefericit. O vreme poate imprumuta, o vreme, dar nu suficient ca sa se comporte normal, si nu poate imprumuta la nesfirsit. Dar imprumutul in sine, devenit mijloc de existenta, este o experienta deprimanta, iar banii nu au puterea de a remonta spiritele, asemanatoare cu cea a celor castigati cinstit. Desigur, nimic din toate acestea nu este valabil pentru vagabonzi sau cei care nu fac nimic in mod obisnuit, ci doar pentru oamenii cu ambitii normale si respect de sine.
Femeile cu aceleasi necazuri se comporta diferit. Nu se stie de ce, nu luam niciodata in consideratie femeile care sufera esecuri. Ele sunt putin numeroase la cozile de paine, si cersesc rareori pe strazi, nu sunt recunoscute in mijlocul multimilor prin aceleasi indicii clare care ii identifica pe faliti. Desigur, nu ma refer la batranele in zdrente de pe strazile oraselor care sunt tot atatea cat vagabonzii cunoscuti. Ma refer la femeile inca tinere, decente si inteligente. Trebuie sa fie numeroase, dar disperarea lor e tacuta. Poate ca se sinucid.
Cand un barbat esueaza, are tot timpul sa se gandeasca. Poate calatori kilometri intregi pentru a se interesa de o slujba si a afla ca postul s-a ocupat, sau ca nu se ofera salariu de baza, ci doar niste fleacuri pe care nimeni nu le-ar da decat de mila. Refuzand, el e din nou pe strazi fara vreo tinta precisa. Deci merge in continuare. Se uita in vitrinele magazinelor la luxul care nu e pentru el, se simte inferior si face loc celor care se opresc si privesc interesati. Bantuie printr-o gara sau se asaza in vreo biblioteca publica pentru a-si odihni picioarele si a se incalzi putin, dar nu asa va obtine o slujba, asa ca se ridica si o porneste din nou. Poate ca nu stie, dar lipsa de tel il tradeaza chiar daca trasaturile chipului nu o fac. Poate fi bine imbracat cu haine ce i-au ramas din zilele cand avea o slujba stabila, dar hainele nu pot ascunde caderea.
Vede mii de alti oameni, bibliotecari sau functionari, farmacisti sau incarcatori de vagoane, robotind ocupati si ii invidiaza din adancul sufletului, Ei sunt independenti, se respecta si isi pastreaza barbatia, iar el pur si simplu nu se poate convinge ca este un om bun, desi se contrazice cu sine si ajunge ora de ora la un verdict favorabil.
Doar banii l-au adus in aceasta stare. Daca ar avea niste bani, ar redeveni el insusi."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu