Dadaism

 Am avut mai demult tema la istorie, sa compunem o poezie dadaista deoarece eram la o lectie despre perioada interbelica. Mi s-a parut foarte interesanta aceasta tema si am acceptat-o ca pe o provocare. Ca sa scrii o poezie dadaista nu iti trebuie mult talent, si nici multi timp ci doar putina inspiratie , un creion si o foaie. Si acesta este rezultatul :

Cuvinte necontrolate

Ce e asta dadaism?
Un ciorap si un ziar ciopartit,
aruncate toate laolalta,
peste un munte, peste o apa,
peste o pajiste de vin,
intr-o pagina de iasomii
si in mediocritate a devenit,
regina galagiei de artisti.
A dansat si s-a invartit
si intre stele a ametit,
dar va reveni la realitate ?
Poate intr-o alta ciudata carte,
ce se invecheste pe agonisitul raft,
din al bunicului dulap
si nimeni nu o va mai salva,
pana si Dumnezeu o va uita,
dar nu e timp de plans
caci alta poezie ne-a ajuns.
Va fi la randul ei regina
in a timpului gradina,
caci asta este dadaism,
unde toti ,pot fi la randul lor

Artisti .

O seara abstracta

Copacii canta si poeziile viseaza,
ploaia rade si soarele danseaza.
Pe albe nopti partituri zboara,
in lacuri verzi dragostea inoata.
Si maini albe ies din tablou,
ele serpuiesc pe perete-n jos,
s-ajunga liliecii visatori,
ce s-au ascuns de ochii din tavan,
ce ii priveau noapte si zi
si ii pictau in palide amintiri.
Dar clepsidra timpului a secat
si in infernul alighierian,
toate cuvintele s-au scufundat