Viata este o tabla de sah, iar partenerul tau de joc este timpul. Daca eziti inainte sa faci o miscare sau nu o faci cu promptitudine, piesele tale vor fi maturate de pe tabla de joc de catre timp.

Pierduta arta a Minciunii

    "Arta nu se exprima niciodata decat pe sine insasi. Are o viata independenta, asa cum are si Gandirea, si se dezvolta numai dupa directii ce-i sunt proprii. Ea nu este in mod necesar realista intr-o epoca a realismului, nici credincioasa intr-o epoca a credintei. Departe de a fi creatia timpului ei, se afla de obicei in directa opozitie cu aceasta si unica istorie pe care o consemneaza pentru noi este istoria propriei sale evolutii. Cateodata se intoarce inapoi pe propria ei cale si reinvie cine stie ce forma antica, asa cum s-a petrecut cu miscarea arhaica a artei grecesti tarzii si cu miscarea prerafaelita din zilele noastre. Alta data isi anticipeaza complet epoca si produce intr-un secol opere pentru intelegerea, aprecierea si gustarea carora este necesara trecerea inca a unui secol. In nici un caz nu isi reproduce epoca. Trecerea de la arta unui perioade, la perioada in sine, reprezinta marea greseala pe care o comit istoricii.
    Orice arta de proasta calitate izvoraste din reintoarcerea la Viata si la Natura, si din inaltarea acestora pe treapta idealurilor. Viata si Natura pot fi cateodata folosite ca parte din materialul brut al Artei,dar inainte de a fi de vreun real serviciu Artei ele trebuie sa fie traduse in conventii artistice. In clipa in care Arta renunta la mediul imaginativ, ea renunta la tot. Ca metoda, care trebuie sa le evite un artist sunt modernismul formei si modernismul temei. Singurele lucruri frumoase sunt cele care nu ne privesc.Pe deasupra, numai ceea ce este modern se demodeaza. Viata o ia inaintea Realismului, dar Romantismul este intotdeauna in fruntea Vietii.
   Viata imita Arta intr-o masura mult mai mare decat imita Arta Viata. Aceasta se poate deduce nu numai din instinctul de imitatie al Vietii , dar si din faptul ca scopul constient al Vietii este sa gaseasca o expresie si ca Arta ii ofera anumite forme frumoase prin intermediul carora poate realiza aceasta energie. Teoria nu a mai fost niciodata expusa inainte, dar este extrem de roditoare si pune istoria Artei intr-o lumina complet noua.
  Ca un corolar la aceasta, urmeaza ca si Natura exterioara imita Arta. Unicele efecte pe care ni le poate arata sunt cele pe care le-am vazut inainte prin intermediul poeziei, sau in picturi. Acesta este secretul farmecului Naturii, precum si explicatia slabiciunii ei.
    Minciuna, povestirea unor lucruri frumoase si neadevarate, reprezinta adevaratul scop al Artei." - Oscar Wilde, Decaderea Minciunii.

Frica de saracie

      Westbrook Pegler a descris foarte bine ce efect are acest tip de frica asupra victimelor sale:

      "Banii sunt doar cochilii de scoici, sau discuri de metal, sau bucati de hartie; exista comori in inima si in suflet pe care banii nu le pot cumpara, dar majoritatea oamenilor, cand sunt faliti, nu sunt in stare sa se bazeze pe acest adevar pentru a se remonta. Cand cineva este lipsit de bani si adapost, incapabil sa obtina vreo slujba, ceva se intampla in sufletul lui si umerii i se lasa, palaria i se turteste, nu mai merge si nu mai priveste ca un om normal. Nu se poate sustrage unui sentiment de inferioritate in fata celor cu slujbe stabile, chiar daca stie ca el este superior in caracter, inteligenta sau capacitate.

       Ceilalti oameni - chiar prieteni ai sai - se simt, pe de alta parte, superiori fata de el, si il privesc, poate inconstient, ca pe un caz nefericit. O vreme poate imprumuta, o vreme, dar nu suficient ca sa se comporte normal, si nu poate imprumuta la nesfirsit. Dar imprumutul in sine, devenit mijloc de existenta, este o experienta deprimanta, iar banii nu au puterea de a remonta spiritele, asemanatoare cu cea a celor castigati cinstit. Desigur, nimic din toate acestea nu este valabil pentru vagabonzi sau cei care nu fac nimic in mod obisnuit, ci doar pentru oamenii cu ambitii normale si respect de sine. 

      Femeile cu aceleasi necazuri se comporta diferit. Nu se stie de ce, nu luam niciodata in consideratie femeile care sufera esecuri. Ele sunt putin numeroase la cozile de paine, si cersesc rareori pe strazi, nu sunt recunoscute in mijlocul multimilor prin aceleasi indicii clare care ii identifica pe faliti. Desigur, nu ma refer la batranele in zdrente de pe strazile oraselor care sunt tot atatea cat vagabonzii cunoscuti. Ma refer la femeile inca tinere, decente si inteligente. Trebuie sa fie numeroase, dar disperarea lor e tacuta. Poate ca se sinucid.

      Cand un barbat esueaza, are tot timpul sa se gandeasca. Poate calatori kilometri intregi pentru a se interesa de o slujba si a afla ca postul s-a ocupat, sau ca nu se ofera salariu de baza, ci doar niste fleacuri pe care nimeni nu le-ar da decat de mila. Refuzand, el e din nou pe strazi fara vreo tinta precisa. Deci merge in continuare. Se uita in vitrinele magazinelor la luxul care nu e pentru el, se simte inferior si face loc celor care se opresc si privesc interesati. Bantuie printr-o gara sau se asaza in vreo biblioteca publica pentru a-si odihni picioarele si a se incalzi putin, dar nu asa va obtine o slujba, asa ca se ridica si o porneste din nou. Poate ca nu stie, dar lipsa de tel il tradeaza chiar daca trasaturile chipului nu o fac. Poate fi bine imbracat cu haine ce i-au ramas din zilele cand avea o slujba stabila, dar hainele nu pot ascunde caderea.

       Vede mii de alti oameni, bibliotecari sau functionari, farmacisti sau incarcatori de vagoane, robotind ocupati si ii invidiaza din adancul sufletului, Ei sunt independenti, se respecta si isi pastreaza barbatia, iar el pur si simplu nu se poate convinge ca este un om bun, desi se contrazice cu sine si ajunge ora de ora la un verdict favorabil.

      Doar banii l-au adus in aceasta stare. Daca ar avea niste bani, ar redeveni el insusi."

Simetria

"Simetria se naste din proportie care apare atunci cand madularele unei opere intregi si opera in intregul ei sunt masurate cu un element al operei ca unitate comuna, din care rezulta sistemul simetriilor. " (Vitruviu)

Desene

 

 

Michelangelo Buonarroti

         Michelangelo este artistul meu preferat. Am citit "Agonie si extaz" de Irving Stone si pur si simplu m-am indragostit de el. In carte este vorba despre viata lui si toate realizarile acestuia. El iubea foarte mult sculptura . Cand era mic, in atelierul de pictura al lui Ghirlandaio si-a dat seama ca s-a indragostit de sculptura si ca nu poate trai fara ea. Dupa aceea s-a mutat in gradina de sculptura a lui Lorenzo de Medici supranumit Il Magnifico, conducătorul politic al Florenţei. Acolo a fost instruit de Bertoldo di Giovanni, un elev al lui Donatello. El lucra in marmura, cel mai mult ii placea marmura alba din Carrara. 
        Michelangelo nu il suporta pe Leonardo da Vinci deoarece acesta spunea ca sculptura in marmura este pentru mestesugari iar pictura este arta perfecta. Michelangelo a fost foarte insultat de spusele lui Leonardo insa a continuat sa sculpteze. Acesta cand era tanar, pentru a sculpta atat de perfect a facut disectii ca sa inteleaga cum functioneaza organismul uman. Acesta se ducea noaptea intr-o manastire, unde era adus aproape in fiecare seara cate un cadavru, pe care il diseca. Bineinteles ca in perioada respectiva i-a fost foarte rau, slabise foarte mult  iar ca sa nu se prinda tatal lui , dupa ce termina de disecat se ducea sa bea niste vin ca sa creada ca a fost la femei. 
      M-a impresionat foarte mult "Judecata de apoi", pictata pe peretele altarului din Capela Sixtina. Multi nu au inteles ideea pe care vroia sa o exprime Michelangelo considerand-o blasfemie. Insa Michelangelo  si-a imaginat ca la judecata de apoi , oamenii o sa fie exact asa cum i-a creat Dumnezeu, adica goi si ca nu o sa ne mai fie rusine unii de altii.In anul 1564, Papa Pius al VI-lea, i-a poruncit sa picteze o draperie menită să acopere goliciunile personajelor. 

                                            Dintre sculpturi mi-au placut foarte mult David si Pieta.

            In carte am gasit un citat absolut fascinant, in care Michelangelo se intreba: " Oare Dumnezeu chiar S-a odihnit in a saptea zi?, nu Si-o fi spus , <Dar pe cine am pe Pamant sa vorbeasca pentru Mine ? Ar trebui sa mai creez o specie. O sa ii numesc artisti. Ei vor aduce inteles si frumusete pe lume. > "

          Un alt lucru care m-a impresionat la Michelangelo a fost faptul ca pana si in ultimele zile din viata , fiind foarte slabit , acesta tot continua sa sculpteze desi doctorul i-a spus sa se odihneasca. Sculptura a fost adevarata lui dragoste .